Casă, dulce acasă…

Lungul meu drum către acasa, în Stanciova, a pornit de lângă Dunăre, din Galați, a trecut prin Amsterdam, Timișoara, Lyon, Timișoara, Brussels, Timișoara, Muenchen, Soest, Timișoara, Stanciova, Sibiu. Acestea au fost orașele în care sau pe lângă care am locuit. În 2009 am ajuns cu un microbuz de la Sibiu, am descărcat mobila IKEA, valizele cu haine și vreo 6 cutii cu cărți și mi-am zis că din casa 129 mă voi mai muta vreodată decât peste vale, pe dealul de vis-a-vis. Adică în cimitir.

Evident, viața nu e niciodată simplă și activitatea profesională m-a mai purtat prin diverse locuri. Relația cu Timișoara (zisă și zona industrială a Stanciovei :) ) a rămas și va fi în continuare foarte strânsă. În ultimul an am lucrat intens și în zona Sighișoarei unde mă simt foarte bine și împlinită profesional. Dar acasă rămâne acasă și locul acesta este Stanciova.

Articolul meu nu este o odă adusă localității. Mă întorceam într-o seară din Gogenova (partea de est al dragului nostru sat) și mă întrebam (în timp ce îmi testam cizmele noi de cauciuc prin bălți și noroaie), dacă ar fi să analizez puțin mai sistematic, ce face Stanciova să fie atât de puternic ”acasă” pentru mine?

Mintea mea nu se poate abține să nu o facă pe deșteapta și îmi șoptește tot felul de chestii savante gen ”sentimentul de apartenență și atașamentul față de un loc anume sunt un construct psiho-social strâns legat și de identitate”; ”sensul identității oricărui individ este determinat într-o mare măsură de explorările și de asumările pe care individul le face în privința unor anumite trăsături personale și sociale” (Paradigma „Neo-Eriksoniană” a status-ului identitar). ȘȘȘȘȘȘȘ, gata minte dragă, știu că ai terminat o facultate de profil dar chiar nu e nevoie de un eseu de psihologie socială :) !

Revenind la trăiri subiective şi cuvinte fără pretenții, spun așa:

  • Locul acesta a devenit ”acasă” în timp. La început a fost o utopie (ideea de a trăi într-un ecovillage așa cum e gândit cuvântul acesta în engleză, străin de realitatea din România). Mulți ani (2001-2009) a fost o luptă cu lipsa de experiență, cu frustrarea de a vedea lucrurile mișcându-se prea încet, cu îndoiala (oare a fost o decizie bună?), cu renunțarea (în 2008 plănuiam să vând casa și să o iau de la capăt pe Valea Hârtibaciului, lângă Sibiu), cu așteptările nerealiste (la Stanciova voi fi fericită) sau cu dezamăgirile (în sezonul rece e urât, plin de noroaie și m-am săturat de șoareci și de mirosul lor în casă) .
  • Bucuria de a fi aici a evoluat împreună cu propria mea evoluție personală. Crizele enumerate mai sus plus altele trebuia să fie depășite iar stările de echilibru atinse și împăcările cu mine însămi s-au acumulat în noua mea persoană de care sunt foarte mândră.
  • Cea mai importantă evoluție a mea ca persoană este trăirea în majoritatea timpului în momentul prezent, cu auto-explorarea conștientă pentru a pune ordine în trecut și în anxietățile sau așteptările față de viitor. Nu am atins starea de buddha și nici nu o caut cu tot dinadinsul. Dar simplul fapt de a trăi în prezent (iar grădina, animăluțele, norii purtați de vânt și ploile mi-au fost cei mai plăcuți maeștri) mi-a îmbunătățit radical calitatea vieții.
  • Stanciova nu ar fi fost nimic din ceea ce este acum pentru mine fără experienţa comunităţii – atât orăşenii mutaţi aici cât şi localnicii. Experiența de ”acasă” înseamnă acum, la modul concret, mesele împreună, discuţiile şi poveştile, experienţa de a fi cu ceilalţi în momente magice – la foc sub cerul plin de stele sau într-o casă primitoare, călduroasă la propriu şi la figurat.

Şi pentru că o fotografie poate spune mai multe decât o mie de cuvinte, continui povestea mai jos, în imaginile cele mai dragi adunate de-a lungul timpului.

Anunțuri

4 comentarii

  1. Hello,

    Draga Teo, e foarte frumos ce spui tu aici despre ideea de casa si apartenenta.Ma bucur ca ti-a reusit sa te simti acasa aici la Stanciova si sper sa-mi gasesc si eu un astfel de loc.
    Si, apropo, sa stii ca dupa ultima noastra intalnire la Plai sunt mai aproape de tine, in ”industriala” Timisoara.

    Hugs,

    Luiza

  2. Salutari de bine tie si tuturor celor din Stanciova.

    Am vizitat in 2005 si mi-a placut enorm de mult nu numai locatia dar si imbinarea perfecta si dinamica dintre oameni si oameni, oameni si animale, oameni si pamint.

    Dupa 10 ani, este timpul de o vizita. Puteti primi 2 sau 3 oaspeti saptamina viitoare, ptr o zi si o noapte?

    Daca da, ar fi nemaipomenit!:)

    O seara buna si astept cu nerabdare raspund.

    Corina Kesler, USA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s