Despre buruieni – de bine

Am fost binecuvântaţi cu multe ploi anul ăsta şi totul e verde şi abundent. Inevitabil e mult de lucru şi cu plivitul / săpatul. Am auzit multe plângeri pe tema buruienilor, cea mai înduioşătoare a fost de la o persoană la primul an de grădinărit care se întreba cu sinceritate ce ar mai putea face să scape de pir, oare dacă ar steriliza tot pământul din grădină, ar reuşi să scape de el? :)

Pentru că îmi place să scriu contra curentului, am căutat ce aş putea spune de bine. Din fericire altcineva a scris deja o întreagă carte despre buruieni, tradusă în dar pentru cititorii români de către prietenii de la Cărţi din tei.

Biblioteca de Agricultura Sustenabila_Weeds.indd

Tot ce mi-a rămas de făcut a fost să trag o raită prin grădină cu aparatul foto si să le pozez pe cele mai dragi mie.

Încep cu iarba grasă, pe care mi-e şi ruşine să o numesc buruiană. În grădina mea e o mare binecuvântare care creşte de la sine, ţine umbră pământului în lunile cele mai secetoase şi în plus nu lipseşte din salată. Aici o vedeţi în stratul cu praz din solar.

IMG_1121

 

Despre se găsesc pe net foarte multe articole elogioase. În voi cita doar pe cel publicat pe Ierburi uitate:

[…] conține mai mult omega3 decât oricare altă plantă – în cantități similare cu cele din pește, alge sau semințele de in. Mai are vitamina A, C, vitamine B, magneziu, calciu, potasiu, fier și antioxidanți puternici. Pliniu cel Bătrân, naturalist roman din secolul I, avea atâta încredere în calitățile acestei plante încât o recomanda drept amuletă.

Sper că v-am convins să o apreciaţi cum se cuvine în grădină.

Bine, bine dar cum să facem să se răspândească? Simplu, prin plivitul selectiv.

Grădina mea e într-o zonă secetoasă vara şi umbrirea pământului vara, pentru a preveni evaporarea apei chiar face o diferenţă uriaşă. În ultimii ani am avut paie din belşug pe care le-am folosit pe post de mulci în special pentru răsaduri. Totuşi ceapa nu creşte bine cu paie în jur şi după diverse experimente am ajuns la concluzia că aşa-zisele buruieni sunt cele mai bune prietene ale ei.

Am trei plante native (cum îmi place să le zic în loc de buruieni) pe care nu le smulg din straturi: volbura (sau rochiţa rândunicii), iarba grasă şi o a treia tare drăguţă, cu floricele albastre, care tocmai am aflat pe net că se numeşte stejărel, şopârliţă, bobornic (lat. Veronica chamaedrys) şi am prins-o în fotografia de mai jos:

???????????????????????????????

Ce?! Volbură în straturi? Păi e cea mai păcătoasă buruiană, când tragi de ea  smulgi şi plantele din strat cu totul! – e o remarcă pe care a auzit-o de câteva ori. Da, dar cine spune să o smulgi? Eu o rup acolo unde s-a încolăcit pe plantă şi o las să se târâie pe sol. Păi bine, dar nu consumă nutrienţii utili cepei? – e o altă întrebare pe care o aud adesea. Ei bine, din experienţa mea, un sol sănătos (printre altele înseamnă că nu îl las să se usuce în plin soare şi sub stratul de mulci verde e plin de viaţă) are nutrienţi din belşug pentru toate plantele, în comparaţie cu un sol expus care se transformă în praf.

lobodaSunt multe alte lucruri de bine despre plantele astea native. Îmi place foarte mult şi loboda sălbatică. Anul asta am lăsat-o să crească din belşug pe lângă solar. Când a venit vremea de transplantat roşiile, având prea multe răsaduri a trebuit să extind spaţiul, am smuls-o foarte uşor şi am dat-o găinilor să se bucure şi ele. Solul a rămas gras şi afânat, numai bine de transplantat în el.

Până şi pălămida şi pirul sunt bune la ceva, îmi dau feedback când fac prostii în grădină :) „Un an cu sămânţă, şapte ani de plivit” (One year seeding, seven years of weeding) spunea prietenul John Seymour într-una din cărţile sale (şi nu pierd ocazia să fac din nou reclamă la o carte tradusă de TEI – Reîntoarcerea la obârşie). Acum câţiva ani am lăsat de izbelişte o fâşie de pământ între vecini, câteva fire izolate de pălămidă au apucat să facă sămânţă şi acum încă mai smulg la ea… Dar nu mă plâng, plivitul e meditaţie doar :) Iar pirul şi mohorul, în formele lor mai proaspăte şi crocante, sunt apreciate de iepuri. La fel şi ştevia sălbatică şi multe alte plante cărora nu le ştiu denumirea. Dar le voi învăţa pe toate cu timpul, doar trăim în aceeaşi grădină :)

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s