Joc cu răchită

Cam împacientați că nu avem cunoștiințe de tâmplărie și nici destul lemn bun de făcut un șopru, o budă, o chestie, am stat într-o noapte prin sfârșit de ianuarie si ne-am bătut capul cum să facem. De la o idee la alta, am simplificat, minimalizat si mai ales observat că poate n-ar fi rău să tundem copacii străvechi de pe lângă canal și să ne jucăm cu crengile lor mlădioase. Pe lângă lauda vecinilor că Hans curăță locul care are mare nevoie de asta, ne-am ales și cu multe crengi de răchită de mai multe culori, roșii, portocalii, galbene care păreau mai flexibile. Netu zicea se pot face forme diverse, tuneluri, garduri, domuri, etc.

De adăpostit ceva lemne de foc pentru la iarna următoare ne-am gândit că tunel ar fi suficient, așa că  ne-am luat după un ghid destul de clar și ușor. Spre deosebire de ce scrie acolo, nu a fost nevoie sa săpam mici tranșee, căci nuielele au mers înfipte în pămăntul moale ca untul. Cel mai consitent efort a fost cel de tundere al copacilor și de legare a nuielelor. Atenție că odată înfiptă te alegi cu răchita pentru un timp îndelungat pentru că nuielele își fac rădăcini, așa că locul structurilor trebuie bine ales.

Ne ardeau mâinile și imaginația să încercăm și un dom, pentru care Teo a dat o idee faină de design și prima mână de ajutor. În dom va fi o viitoare toaletă uscată (un faimos compost toilet), cândva, când ajungem și la capitoul ăsta. Împletitura e un exercițiu la comun  la care au participat și sora lui Hans și prietenului ei care au vizitat Stanciova prin Februarie. Îmi dau seama că a trecut ceva timp de atunci căci, între timp, domului de răchită i-au dat frunzulițele.

După ce ne-am împrietenit bine cu răchita, am mai încercat și altele…

 

Două tuneluri alăturate în care lemnele să stea ridicate de pe sol. Le-am acoperit cu un plastic reciclat de la Cramele Recaș, care deși urât, a fost necesar pentru a ne atinge scopul final de a avea un șopru funcțional.

Image

Image

 

Image

Domul-Budă

Image

Detalii cu domul. Prietena noastră draga Andra a zis ca pare un coș de răchită supra-dimensionat.

Image

Acum, primăvara s-a umplut de urzici, așa că nu-i vine nimănui să-l folosească drept  toaletă. Și au apărut primele frunzulițe.

Image

Image

Și alte utilizări mai mici ca dimensiuni: răsadniță/pat înălțat și coș pentru compost. Cel din urmă tot e invadat de cățeii Mitruț și Șoric care se strecoară grațios printre nuiele în căutare de gustări cu precădere vegetale.

Image

Image

Bafta noastră e că avem răchită gata de tuns la fața locului, altfel nu ne-am fi jucat cu nuielele. Și da, răchita și salcia sunt unul și același copac, doar că limba română e frumoasă și variată. În acest joc nu a fost stricat nici un copac, nuielele de răchită se reînnoiesc destul de repede și din când în când câte un tuns le prinde bine și lor.

 

 

 

 

Anunțuri

4 comentarii

  1. wat een leuke post, helemaal gewijd aan het wilgenvlechtwerk! Heerlijk om te zien hoe de takjes beginnen schieten. De boogjes boven de plantjes vind ik de max :) xx

  2. arata super fain ce ati facut, felicitari! :) ai putea sa imi zici mai exact cum ai facut rasadnita? vad acolo niste ziare pe dedesubt si sunt curioasa ce ai mai pus ca sa stea stratul inaltat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s