Prima lună în Stanciova

După studii îndelungate care au durat …prea mulți ani, Brîndușa și Hans s-au mutat în sfârșit la Stanciova! Ideea de a ne muta aici s-a copt cam un an în capetele noastre înfierbântate de studenți de agricultură. Treaba s-a acutizat în timpul ultimului semestru de master în care cu greu am suportat să stam închiși în bibliotecă în Berlin în timp ce viața adevărata se desfășura fără noi. Și se desfășura lin, frumos, după ciclurile naturii… dar altundeva, undeva mult mai „pentru noi”. În septembrie venii semnul cel mai bun: „e loc la Stanciova, veniți cu drag, casa asociației și Flavius vă așteaptă si chiar și soba merge! ”Măgăriile șocante cu Roșia Montană nu ne-a lasat deloc timp să ne bucurăm pe îndelete, ci ne-a scos la proteste in Berlin, Bruxelles și Paris, pentru că pe acolo ne-am nimerit să fim luna aia. Mie starea protestata mi-a acutizat sentimentul de „ce tot fac eu pe afară când de fapt în România trebuie să fiu, ca să fac ceva.”

Din 12 octombrie 2013 suntem așadar localnici (bine-)intenționați: o bucureșteancă călătoare și iubitul ei aventuros, amândoi flămânzi de viața la țară. Acomodarea fu scurtă și cu iz de copilărie petrecută la curte la bunici în Teleorman.  Bucuria mare e ca casa asociației, unde stăm, e aproape de vecinii și prietenii noștri Cristina, Paul, Iris și de Irina și Gab, pe care la început îi invadam pentru una-alta, în special pentru internet. Zilele neobișnuit de calde de octombrie au curs una după alta, cu un car de lucruri de făcut în special pe afară: cules de gutui din grădina lui Romaric și a Monicăi (mulțumim!) și prelucrat în prima noastră dulceață, cules de porumbe de pe deal pentru sirop, clacă în grădină, asistat la făcutul țuicii la cazan, făcut de vin la mini-teasc, plimbări prin pădure după ciuperci, tăiat crengile cu fierăstrău de mână, cosit ciulinii și mult altele. Hans e un izvor nesecat de chestii de făcut pe afară și mai nou maestru la presat ulei din semințe de floarea soarelui cu o presă de mână care a fost donată comunității de un bun amic din comunitatea Aurora (mulțumim!).

Cât de bine e să nu mă ne mai chinuim pentru termene limită, și în schimb să fim mai toată ziua afară pe pământ. Să învățam că pentru  cele 19 grade în camera de dormit cineva a mers pe miriștea satului după lemn; ni le-a adus cu căruța cu cal,noi le drujbim în afara curții, le cărăm în șopron, le spargem cu toporul, le băgăm în casă și cu grijă pentru care e uscat și care e umed facem focul într-o sobă cu plită de gătit pe zi și în una care afuma un pic la început, pentru noapte.

Image

Mai important decât orice a fost să ne găsim mijlocul de transport preferat, și am avut mare baftă de surse bune de biciclete second-hand în Timișoara. Apoi am testat traseul Stanciova-Timișoara de vreo 35 de kilometri chiar și de două ori pe zi. Au și fost câteva ocazii să ajungem în Timi (însă nu de fiecare dată pe bițiclă): protestele Roșia Montană , organizarea unui eveniment de solidaritate cu Pungești, dar și situații mai urâte ca mersul la doctor. Un vis frumos pe care îl avem de mai multă vreme e să deschidem un atelier comunitar de biciclete în Timișoara pe modelul de „Bike-kitchen”, și sunt semne bune că se va întâmpla în 2014, pentru că primii pași am reușit să-i facem. Țineți-ne pumnii!

Chiar dacă am părăsit orașele cu viața lor socială aprinsă, nu am dus lipsă de vizitatori la Stanciova și de interacțiuni din care am învățat multe lucruri. Teo a avut volutari și voluntare din lumea largă cu care am lucrat, mâncat sau văzut filme împreună. Casa în care stăm e deschisă oaspeților (în limita spațiului+timpului), așa că am avut plăcerea s-o împărțim cu călători, rude, prieteni, mulți și variați. Cu comunitatea Stanciova ne-am regăsit cu drag și am început să ajutăm,lucrăm și povestim împreună, a și mai ales să mâncăm. Brîndușa e o minoritate (ce-i drept, bine respectată) la capitoul vegetarianism, iar Hans testează pentru prima dată multe feluri și specii de mâncare. Deh, o introducere în limba și cultura româna fără a plonja în sarmale…mai rar.

Dar care-i treaba cu noi pe aici? Ne-am săturat de sisteme rigide „ca la școală”,avem chef de inventat și nu ne plac soluțiile comode si cu cod de bare. La Stanciova mai fusesem în vizită de cele câteva ori în  care am venit împreună în România. În plus, Hans e în deajuns de temerar să se mute într-o țară străina ca a noastră. Așa că ne-am gândit să încercăm să trăiam din ce ne dă pământul muncit cu dragoste și din ce ivește viața rurală în cel mai frumos sat din România, cu cei mai dragi oameni; scrutăm satul pentru un colțișor al nostru de care nimeni nu se ocupă, pe care să-l învățăm ca în palmă și să-l transformăm un pic, cât să ne susțină.

ImageImage

Anunțuri

7 comentarii

  1. Superrr! Asteptam de mult primele impresii si ma bucur ca ati avut timp sa le puneti pe hartie. Va doresc sa fiti la fel de incantati de Stanciova ca si noi dupa cei 12 ani de stat aici :) ca atunci vom avea multe multe ocazii de facut chestii faine impreuna.

  2. FELICITARI ,DIN TOT SUFLETUL MEU.Ati facut cea mai buna alegere. O asemenea alegere nu va poate aduce decit tihna suleteasca,bucurie,sanatate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s