Epopea toaletei din 2003 până în prezent

Ascunsă în casă la umbră în sfârșit am găsit răgazul să finalizez o postare mult așteptată și plănuită.

Se implinesc 10 ani de când ne-am bătut prima data capul cu problema toaletei la țară. Plus că actuala toletă e atât de pozată, ba chiar și filmată și apărută la TV încât merită o postare pe blog :) . Așadar cum am ajuns aici?

2001_Vedere spre WCPână în 2003 am folosit în comun toaleta moștenită de la fostul proprietar al primei case cumpărate în Stanciova. Nu am multe amintiri despre ea, decât că ne plăcea vița de vie din jurul ei și că îmi amintea de ”țară”.

În 2003 am devenit proprietari. Împreună cu prietenii și vecinii noștri de curte am ținut câteva ședințe și am dezbătut îndelung problema. Dată fiind relativa apropiere de fântână, s-a decis folosirea unui recipient impermeabil, respectiv golirea lui din când în când undeva cât mai departe. Operația de golire a fost o mare traumă pentru toți, drept pentru care am început cu oarecare disperare să căutăm și alte idei. Soţul meu a trecut primul la fapte şi cred că prin 2006 a cumpărat în Germania o chestie albastră numită separator care ne-a făcut viaţa mult mai puţin mirositoare, chiar dacă a rămas corvoada golirii a două recipiente.

În 2009 ne-am mutat într-o altă locaţie şi prima idee a fost conectarea separatorului la o ţeavă de cca 4 m cu găuri de drenaj pe ultimii 1,5 m. Treburile „solide” au rămas în găleată cu rumeguş, de golit într-un morman special în grădină. Apoi am cumpărat recipientul de la firma suedeză Separett şi în onoarea lui am extins toaleta cu încă două compartimente, astfel încât în acest moment avem toaleta obişnuită, compartimentul pentru băieţi care găzduieşte şi recipientul pentru urină plus o a treia parte de spălat pe mâini. Detalii tehnice despre funcţionare în scenariul 4 de mai jos.

africanSunt întrebată destul de des de ce nu construiesc totuşi o toaletă „normală” în casă. Răspunsul e că toaletele cu apă mi se par de fapt anormale.

La Stanciova apa, în special vara, este o mare problemă. Și nu, chiar nu îmi vine să o trag într-o budă și să meargă apoi într-o fosă mirositoare în propria mea grădină care apoi să fie golită de o vidanjă dependentă de motorină. Cu banii pe care i-aș da pe o mini stație de epurare foarte performantă pot face multe alte lucruri care mi se par mai utile. Plus că actuala toaletă e chiar o experienţă plăcută, şi o soluţie elegantă de integrare a „treburilor” pe plan local, nu mai am motive să o schimb.

* * *

Ca să trag şi nişte concluzii la acest subiect foarte delicat, mai jos am încercat o mică sinteză a situațiilor posibile la țară.

Varianta 1 – Upgrade la ”Buda din fundul curții”

Primul gând despre o toaletă la țară e o chestie oribil mirositoare în fundul grădinii. Pentru latrinele clasice fără recipient etanş, primul pas e foarte simplu. Dacă lângă toaletă stă și un sac de rumeguș care se pune din belșug peste fiecare ”treabă”, mirosul se reduce foarte mult. Fulgii de rumeguș absorb lichidul și acoperă partea solidă. Nici muștele nu mai vin în număr atât de mare (în special dacă se acoperă consecvent cu un capac). Desigur, toaleta se umple mai repede. Dar și conținutul se compostează mai rapid iar îmbunătățirile din punct de vedere vizual și olfactiv sunt de apreciat.

Al doilea pas ar fi construcția unei toalete duble – când un compartiment se umple, se închide și se lasă să se composteze. Când și al doilea compartiment e plin, se golește primul (care între timp conține o chestie compostată ce se poate pune în livadă) și se continuă.

Varianta 2: Nou mutați la țară

Pentru orășenii foarte nou mutați la țară care nu au moștenit un lăcaș în fundul curții și nu au abilități de săpători și de dulgheri să și-l creeze imediat ce se mută, cea mai rapidă soluția e ”găletușa cu rumegus”. Se caută un loc ”privat” (de obicei o magazie mai mică care poate fi cât de aproape de casă) și în jumătate de zi se poate meșteri o cutie de lemn în care să intre o găleată mai mare (e.g. de vopsea lavabilă). Deasupra se pune un capac de toaletă și gata. Atenție la ușa de golire. Apoi undeva departe de casă se face grămada specială de compost unde să se golească găletușa. Rumegușul este esențial în buna funcționare a sistemului (în special pentru un prim strat generos pe fundul găleții pentru o golire cât mai elegantă). Rumegușul să nu fie foarte fin pentru că nu absoarbe prea bine. Talașul e prea mare și nu acoperă cum ar trebui. Rumeguşul de conifere de la gatere este foarte acid şi nu e de recomandat împrăştierea prin grădină. Cel mai bun e rumegușul rezultat după tăierea lemnelor de foc (rumeguş mediu din foioase). Pentru acoperire noi mai folosim împreună cu rumegușul și cenușă sau cenușă amestecată cu praf de var. Nu mi-e clar din punct de vedere chimic ce se întâmplă acolo, intuiția îmi spune că întârzie procesul de compostare dar praful fin direct peste fecale este o barieră foarte eficientă și reduce notabil mirosul și interesul muștelor pentru conținutul toaletei.

Varianta 3: Avansați

Fie că e vorba de găleată fie că e o construcţie de sine stătătoare, un separator produce schimbări imediat sesizabile la nivel olfactiv. Nu e nevoie de cine ştie ce, se poate improviza în multe feluri şi de-a lungul timpului am văzut soluţii chiar drăguţe:

– un bidon de plastic de 5 l, se taie partea de sus şi se întoarce ca o pâlnie conectată apoi la un furtun – ideea Irinei;

– undeva în Mureş am văzut un jgheab în partea din faţă a toaletei care colecta rezultatele lichide şi le evacua puţin mai departe;

– pâlniile de tablă pentru benzină mi se par foarte potrivite – au o margine dreaptă şi chiar şi sită. Nu le-am testat însă pentru a şti cum se comportă pe termen lung.

Varianta 4: Convertiți

Pentru cei care cred din principiu în toalete uscate, există o literatură bogată cu soluţii. Din tot ce am citit şi studiat până acum, noi ne-am oprit, așa cum scriam mai sus, la sistemul suedez Separett.

În acest moment avem așadar o toaletă în exterior și una interioară (care mai necesită însă îmbunătățiri).

Cea de afară are trei compartimente: toaleta clasică, un pisoar pentru băieți și partea deschisă pentru spălat pe mâini.

toaleta-ansambluseparator pisoar

Plasticul albastru e separatorul, partea lichidă din față și e colectată printr-o țeavă în tancul cu urină (care are un Y și pentru pișoar). DSCF4798Tancul a fost cea mai scumpă piesă și funcționează astfel: urina intră prin orificiul din dreapta jos, în stânga jos se conectează un furtun cu apă sub presiune. Bățul galben este pentru a indica nivelul de lichid din interior. Sub capac este un dispozitiv care, acționat de presiunea apei, amestecă automat o parte urină cu 8 părți de apă și rezultatul curge prin furtunul galben. Amestecul e permis în Suedia și în țările unde îl exportă în mod official pentru folosirea în agricultură și zău că și plantelor noastre le place la nebunie!

Golirea este deci extrem de simplă și nu implică în niciun fel contactul cu conținutul recipientului.

Pentru partea solidă, dată fiind apropierea de casă, am rămas la sistemul ”găleată cu rumegus de golit din când în când” însă conținutul e simplu și nedezgustător de manipulat. Vara, pe lângă rumeguș mai adăugăm și cenușă pentru a evita și mai eficient mirosul și muștele. Lângă toaletă stă și un recipient cu apă, oțet și câțiva stropi de ulei esential cu care șpreiez din când în când separatorul pentru a evita depunerile și a păstra curățenia.

Partea de spălat pe mâini a fost initial gândită a fi folosită cu apă de ploaie, motiv pentru care am instalat și burlanul pe acoperiș. Apoi am descoperit că preferăm un bidon mai mare pe care il folosim în grădină sau la golirea toaletei (cu ajutorul unei pompe simple pentru apă de ploaie).

Toaleta din interior funcționează bine pentru partea de urină, poate fi conectată la tancul descries mai sus. Problema a fost însă cu gusturile noastre de orășeni – în loc să facem o cutie de lemn încăpătoare, am cumpărat o toaletă de ceramică alba care e foarte nepractică (se găsește în magazinele de construcții cu titlul de ”vas wc rural”). Sub casă nu putem săpa prea mult din motive de fundație precară și sper să îmi conving partenerul de casă și viață să înlocuim vasul cu o cutie drăguță facută de noi…

Acestea fiind scrise pe un subiect de obicei evitat, sper că postarea e de folos celor care și-au pus problema. Mai sunt multe de discutat despre alte sisteme, fose cu drenaj sau mini stații de epurare. Ideea e că sistemul nostrum e testat, suntem mulțumiți de el, nu miroase, vizitatorii nu s-au plâns iar lucerna și vinetele cresc într-o nebunie :)

Anunțuri

11 comentarii

  1. Un articol foarte interesant. Am stiut de mult ca toaleta normala are problema de pierdere de apa. Am citit o carte numita „Humanure” de Joseph Jenkins. Sistemul lui foloseste galeti in care treburile solide si urina amesticate sunt adus afara casei la compost. Si foloseste rumegus. In iarna, sistemul asta ar fi mai comod decat sa mearga afara casei! Pentru ca cresc legume la o gradina, sunt foarte interesat sa folosesc treburile solide si urina, dar sotia mea m-ar divorta daca incep sa colect treburile solide in galeti. Am pus urina cu apa (1:10) pe orz si ovaz.

    • Nu practicam compostarea termofila pe-aici, dar stim de ea. Multumim pentru resurse. Cartea The Humanure Handbook am vazut-o pe-aici prin biblioteca, Teo cred ca a citit-o, recunosc ca eu nu.

  2. „În 2009 ne-am mutat într-o altă locaţie şi prima idee a fost conectarea separatorului la o ţeavă de cca 4 m cu găuri de drenaj pe ultimii 1,5 m.” – haha, atunci eram noi wwooferi la tine, tin minte cand am facut gaurile! :D

    Super articolul! Mulțumim!

  3. Și pentru că tot vorbim despre treaba nr.2, tocmai am găsit un infografic pe Facebook, foarte la subiect, deci îl pun și aici.

    http://www.mindbodygreen.com/0-9453/what-your-poop-is-telling-you-about-your-body-infographic.html

    (inca un avantaj al toaletei uscate e că, la nevoie, se poate studia cu atenție ce am „produs”. Poate că-i dezgustător gândul, dar poate să ne dea indicii bune despre dieta și starea noastră de sănătate)

  4. foarte interesant (văd că un separator e f impoartant, nici nu știam) ah, referitor la toaleta clasică… poziția firească e stând pe vine! thanks for sharing :) ce fain că aveți o adevărată grădină organică

  5. as dori sa ne dati unele informatii despre metoda de procurare a separett-ului, pret, furnizor, daca se fac livrari in Romania, etc. Multumesc

  6. (Pentru că tind să folosesc și eu e exact sistemul prezentat de tine aici) am o întrebare – cum funcționează pe timpul iernii toată instalația asta? Ce trebuie ferit de îngheț ?… sau trebuie ferit ceva de îngheț ? Mulțumesc!

    • Noi iarna folosim o varianta minimalista in casa in care separatorul e conectat la un bidon de 5 l in interiorul cutiei si il golim regulat. Partea sensibila e la tancul de stocare al urinei, sunt diverse chestii care pot ingheta si se pot deteriora, in special la dispozitivul de evacuare si amestec al urinei cu apa si din acest motiv nu il folosim. In rest, partea solida cu rumegus nu are nicio problema.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s