Despre pomi și altoire cu Wilhelm Tartler

În 6 aprilie am participat cu multă bucurie la atelierul despre altoirea pomilor organizat de către Wilhelm Tartler și Asociația Melikoleg la Sibiu.

Câteva cuvinte despre formator: Wilhelm e sas transilvănean, a studiat agricultura organică în Germania și trăiește în Hamba, lângă Sibiu unde are o stupină. Este membru Biocoop și dacă ați fost vreodată în magazinul din Sibiu sau cumpărați produse bio online cu siguranță ați remarcat  borcanele cu miere certificată bio și alte bunătăți.

Câteva cuvinte despre învățăcel: la Stanciova am preluat gospodăria cu ceva pomi puși pe margine și în pantă. În mijloc avem un păr și un cireș bătrâni și foarte mari despre care mulți cunoscuți din sat au amintiri plăcute de când se cățărau în ei în copilărie. Eu însă, generația de bloc socialist cu cheia la gât nu știu mai nimic despre pomi, în primii ani nici nu am îndrăznit să îi tai și în general tot ce ține de pomicultură mi se pare un mare mister. Evident, am încercat să mă documentez de prin cărți, dar în afară de 2 pagini din cartea lui Seymour nu am găst nimic care să aibă sens pentru mine, orășean începător. Din păcate cărțile publicate la noi, mai ales în ultimii ani de când cadrele didactice de la agronomie trebuie să publice pe bandă pentru evaluări, mi se par niște compilații fără sens cu pomi chinuiți pe spaliere și liste kilometrice de tratamente care trebuie aplicate. Ori eu nu vreau să fac pomicultură intensivă, am o grădină pur și simplu din care vreau să mă bucur și de fructe nestropite. 

Cursul de la Sibiu a fost exact ce aveam nevoie: am înțeles esența și ce e cel mai important despre pomi și altoirea lor și în plus sunt în stare să aplic practic una din metode.

tartler

Pe scurt: am priceput care e treaba cu altoiul dar mai ales cu port-altoiul. Wilhelm ne-a explicat exact și la obiect despre vigoarea pomilor și de ce pomicultura intensivă modernă a început să dezvolte pomi pentru port-altoi cu denumiri codate (M27, EM9, șamd) care de fapt au o vigoare scăzută față de cea naturală. Pomicultorul modern nu are timp să se cațere în copaci, îi trebuie pomi pitici, pe care să îi planteze înghesuit, să facă lucrările mecanizat, să îi poată acoperi cu plasă contra grindinei și păsărilor și așa mai departe. Cat despre altoi, pentru scopuri comerciale s-au selectat în general soiuri cu fructe care arată bine, sunt rezistente la șocuri mecanice și la transport și sunt cât de cât dulci. Aroma merelor de vară din curtea bunicilor s-a pierdut pe drum, în goana după ”eficiență economică”…

Și uite așa, altoirea devine o abilitate importantă pentru grădinarul bio neprofesionist care vrea să păstreze totuși soiurile tradiționale și să aibă o grădină cu aspect natural. Așadar se recomandă port-altoi din semințe, cu vigoare obișnuită (sau pomi pădureți care dezvoltă coroane și rădăcini foarte mari pentru situații speciale gen fixarea pantelor sau grădini forestiere). Pentru altoi putem folosi soiuri vechi tradiționale străine sau românești de la pomicultori pasionați sau pur și simplu putem lua crengi de un an din proprii pomi care ni-s dragi și vrem să îi păstrăm, de la bătrâni din sat sau alte surse.

Partea practică – tăierile, legăturile, substanțele pentru bandajarea rănilor se învață cel mai bine făcând – și asta am și făcut în partea a doua a cursului, sub îndrumările răbdătoare ale formatorului.  Am învățat o singură metodă – copulația simplă, potrivită încă pentru această perioadă a anului, dar știu că am învățat-o bine :)

Ce am apreciat enorm la cursul prezentat de Wilhelm Tartler a fost condensarea cunoștințelor din ani buni de facultate și proprie experiență în domeniu la ce e important și esențial și se poate învăța într-o singură zi. Cunoștințele au fost exact ce am avut nevoie pentru sezonul acesta și am venit acasă cu pomișorii altoiți de mine, Thomas și Peter pe care i-am pus în zona 0 a grădinii, pentru a-i avea sub observație până se prind și își dau drumul.

Astept cu multă nerăbdare și următoarele cursuri despre tăieri și sper și alte teme.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Teo, tot promit vizite, dar trebuie sa ajung si eu pe la voi sa vad si sa invat despre subiectul asta. Nu mai vreau stropiri de pomi :) si am salvat si eu doi meri traditionali din perioada strabunicii mele, nu au facut inca fructe, dar s-au prins bine de tot, sunt curioasa daca mai trebuie altoiti, folositi ca port altoi sau vor fi asa cum sunt merii nostrii preferati.

  2. Salutare. Vroiam sa ajung si eu la atelier dar nu a fost sa fie. M-ar interesa, daca v-a fost comunicata vreo reteta traditionala pentru ceara de altoit.
    Multumesc
    Calin

  3. VA APRECIEZ GESTU CA ALTUITI POMI SI EU ALTUIESC POMI TOT PEPORTALTOI OPTINUTI PRIN METODAFRANC SAU DIN SEMINTA
    SA STITI CA POMI OPTINUTI PRIN ACEASTA METODA AU O VIGOARE MARE SI EU CA SI D V CAUT NUMAI SOIURILE AUTOCTONE ROMINESTI DESPRE MODU DE ALTUIRE EU ALTUIESC VRO 15 FELURI DE ALTUIRI SA INCERCATI SI METODELE DE ALTUIRE VARA SI PRIMAVARA PRIN METODA CIP

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s