Stanciova Music Band

Acum două seri s-a întâmplat ceva magic și spectaculos sub cerul înstelat de deasupra Stanciovei, sub lumina lunii pline și albastre — mai exact în curte la noi, în Gogenova. Cum ne-cum, după o zi de prăjit vinete și gogoșari pentru zacuscă, o masă îmbelșugată cu cartofi și dovlecei prăjiți la disc și vinete pe grătar, ne-am așezat la foc. Noi, vecinii Paul și Cristina, fetele Iris și Maia, Romaric și voluntarii Mat și Jay.

Bine-bine, nimic așa de spectaculos până acum, dar ar mai fi de menționat că vatra focului e înconjurată, zilele astea, de tot felul de lemnăraie vechi și alte obiecte neidentificate pe care le-au scos băieții din grajd și șură, relicve rămase de la foștii proprietari ai casei. Iar grămada asta s-a dovedit a fi o sursă aproape inepuizabilă de instrumente muzicale improvizate, alături de un borcan mare cu capac, unul mai mic umplut cu nasturi, un fluier (mulțumim, Brândușa și Anselm!), un clopoțel și-o chitară fără o coardă.

Așa că noaptea a început să răsune de ritmuri de tobe mai mici sau mai mari, de zdrăngănele și alte sunete, până când Iris și Maia au preluat partea de voce și ne-au încântat cu niște cântecele simpatice care au devenit și mai simpatice în urechile mele cu acompaniamentul nostru tribal. A cântat și Paul, a cântat și Mat, chiar și Cristina și am decis că suntem cea mai bună trupă de muzică din Stanciova. Și singura :)

Iar ieri seară am repetat figura, doar că am schimbat un pic atât repertoriul, cât și componența trupei: am listat versuri de cântece (vreo 23 de pagini), i-am avut cu noi pe Flavius (chitară și voce) și pe Teo (voce și percuție) și am reușit să cântăm toate cântecele listate — mai puțin Yellow Submarine, aspru discriminat pe motiv de cheesiness (dar n-are nimic, că l-am cântat cu o seară înainte) — până la venirea lui Mat și-a vecinilor, care-au fost la o altă seară muzicală, la Timișoara.

Și uite-așa, dorința pe care mi-am pus-o miercuri în mașină spre Timișoara, când eu și Iris ne-am ținut de degetul mic, a început să se îndeplinească. Dar am făcut așa cum i-am spus și ei: n-am stat cu mâinile în sân să aștept să se îndeplinească de la sine, ci am tras niște sfori pe ici, pe colo, mai ales prin grămada de vechituri. Dacă vă întrebați care era dorința, întrebați-mă, vă răspund într-un comentariu. Cred că deja nu mai există riscul să nu se îndeplinească :)

Anunțuri

4 comentarii

  1. Prima seara a fost minunata. Maia a avut clopotelul, tati capacul ala de tabla pe care batea intruna, Irina batea cu doua bete un borcan mare, Gab canta la fluier, Eu bateam la un borcanel, Jay a facut din doua bucati de caramida un fel de castaniete, si, cam atat.

  2. Dorința: să devenim un pic mai hipioți și-aici în Stanciova :). Un prim pas: să începem să zdrăngănim la instrumente în jurul focului.

    Iris, dacă nu știi ce-i aia hipiot, întreabă-i pe părinții tăi. Dacă nu erau și ei un pic hippy nu te lăsau cu codiță :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s