Claca de sâmbătă

Sâmbăta asta am convocat lumea la o primă clacă pe anul ăsta, la noi în grădină. Workshop îi mai spune. N-am fost prea numeroși, dar harnici nevoie mare. Am început, desigur, prin a povesti un pic, pentru a ne cunoaște mai bine, apoi am trecut la mâncat, ca să avem energie (s-a dat pâine de casă cu maia și semințe, hummus de fasole uscată, plăcinte cu spanac, zacuscă și un super-bun gem de măceșe adus de Anca).

Cu burțile pline am trecut la acțiune: fetele s-au grupat la facerea unui strat înălțat gen „Hugelkultur” cu lemne îngropate -despre care am mai scris și aici, în formă de potcoavă (un keyhole mai îngust), iar băieții au tăiat lăstarii în livadă, și, mai ales, lăstarii mari ce umbreau exact unde era stratul nostru.

Pentru că nu am avut de unde să obținem alt pământ, am săpat baza stratului. Dacă făceam stratul direct pe iarbă ar fi ieșit mai înalt, dar e perfect așa, căci nici nu vrem să umbrească spirala care e în spatele său.
Am pus lemne uscate/putrede la baza stratului, am continuat cu alte uscături mai mici. Am descoperit astfel alt avantaj al straturilor înălțate cu lemne îngropate: valorificăm putregaiurile de prin curte fără să le irosim.
Am adăugat și iarbă uscată/putredă, greblată de prin grădină. Am udat-o bine, astfel că va începe prima să putrezească, fiind ca un "starter" și pentru lemnele de mai jos.
Dupa ce am acoperit stratul și cu pământul scos în prealabil (iarba cu rădăcinile în sus). Am mai adăugat un pic de nisip și foarte puțină mraniță, de-abia presărată pe deasupra.
Fetele învingătoare.
Se apropia ora la care era programată plecarea. Până în faza asta cred că ne-a luat cam o oră și jumătate, iar fertilitatea stratului estimez că va fi de minim 3 ani, maxim 6. Bine-înțeles că la suprafață voi adăuga constant materie organică (când vom tunde iarba, înainte să dea semințele, compost, mulch-ul din paie care va putrezi și el în timp). Eu zic că merită pe din plin!
După pauza de rămas bun și de masă, Gab m-a ajutat să mulcim cu ziare, în ciuda vântului care se pornise și ne cam încurca la treabă. Am pus ziarele, am udat, le-am prins cu nuielușe și cu bulgări. Asta pentru că m-am decis să nu sădesc încă. Straturile de ziar împiedică iarba nedorită să colonizeze stratul. Chiar dacă răsar, în timp, fără a avea lumină vor muri.
Ca să nu zboare paiele, ca stratul de mulci să fie mai gros și pentru estetică am adăugat paie. Stratul are cam 10 cm, dar îl voi da la o parte când voi sădi, și-l voi adăuga probabil în jurul plăntuțelor când acestea vor fi suficient de mari. Rolul paielor este să țină umezeală pământului (astfel nu vom fi nevoiți să udăm așa de des), să țină temperatura pământului mai constantă - variațiile mari zi-noapte fiind estompate și să împiedice lumina care-ar ajunge la buruieni; astfel acestea sunt mai puține (dacă ar fi doar paie ele ar răzbi, probabil, dar în număr mai mic decât dacă pământul ar fi gol).

Să vă mai zic despre beneficiile straturilor înălțate pe lemne putrezite- doar câteva:
-lemnele se vor umple de apă când e în exces și o vor elibera încet când nu va mai fi destulă. Am senzația că la Stanciova (și nu numai aici) orice picătură de apă merită conservată – și plasată unde e mai multă nevoie de ea.
-faptul că lemnele acționează ca o baterie pentru apă -absorbind-o și degajând-o crează o mișcare ca de respirație, mișcare care aerează automat solul. Un sol aerat este de preferat unuia compactat.
-lemnele și restul materiei organice va putrezi încet, eliberând căldură, ceea ce ajută plantele mai ales primăvara când solul e încă rece. Anul trecut, câteva răsaduri de roșii puse în spirală în primăvară au înghețat, pe când cele dintr-un strat înălțat au supraviețuit. Nu cred să fie coincidență.
-e un habitat pentru microorganisme benefice pentru sol. Cu cât un sol e mai plin de viață, cu atât acesta e mai sănătos și poate susține mai multă viață.

De ce formă de potcoavă și nu un strat dreptunghiular?

-pentru că în natură nu prea există linii drepte.
-forma folosește la maxim suprafața disponibilă. Un strat dreptunghiular în locul acela ar fi avut o suprafață mult mai mică.
-intrândul îmi permite accesul la mai toate părțile stratului, fără să calc pe pământ și să-l compactez.
-zonele de margine sunt cele mai productive. Oriunde se întâlnesc două medii, viața abundă: zonele de coastă, deltele, liziera pădurii; de aceea în permacultură se încearcă obținerea a cât mai multor margini.
-se crează mai multe microclimate diferite, ceea ce înseamnă că pot cultiva mai multe tipuri de plante în condiții mai aproape de „idealul” lor.

„Potcoava” are exteriorul orientat spre sud, iar intrândul și părțile mai abrupte sunt spre nord. Astfel vor exista două micro-climate: unul cald, cu sol mai nisipos (am adăugat nisip doar pe partea sudică) unde voi sădi morcovi, ceapă și cărițe (buni companioni) pe părțile laterale – acestea vor beneficia de drenajul bun oferit de strat, căci, cum poate v-am mai povestit, pământul la noi e compact și argilos, ceea ce nu le place deloc morcovilor și nici multor alte plante. Sus, pe „creastă” -care e totuși plată voi sădi dovlecei. Aceștia vor beneficia și ei de drenaj și lumină, dar vor și ține umezeală unei mari părți din strat. În capete voi pune năsturei – condurul doamnei, buni companioni pentru dovlecei, dar și comestibili și frumoși. Iar în părțile nordice voi avea microclimatul mai răcoros, unde voi sădi frunzoase -care nu au nevoie de lumină directă permanentă: spanac, salată, poate chiar sfeclă roșie pe care o voi cultiva pentru frunze, nu pentru rădăcină. Sper ca microclimatul să le priască și să prelungească perioada lor de cultivare, căci nu le prea place căldura.

Luni – a, uite, deja e luni!- sădesc partea nordică, pentru restul mai aștept. Poate că pun totuși și ceapa.
Tot luni vă povestesc și ce zi minunată ne-a oferit (și) azi Universul, zi pentru care sunt profund recunoscătoare (chiar sună a clișeu, dar cum să spun altfel când chiar așa este?) Aș scrie și despre asta tot acum dar sunt cam somnoroasă și e târzior deja.

Sper să vă bucure mica noastră incursiune în căteva tehnici de permacultură – chiar dacă nu foarte detaliată. Voi mai scrie când facem stratul-potcoavă mai mare.

Mulțumesc, încă odată, echipei harnice care a venit sâmbătă să ne ajute. Ați fost tare drăguți și vă așteptăm la recoltat, dar și cu mult înainte de asta. :)

Anunțuri

12 comentarii

  1. Ce fete harnice. :) Îmi dau seama ca aţi făcut stratul înălţat acum o lună…eu încă nu am apucat. Dacă le fac de acum or să mai aibă timp să „se încălzească” într-o săptămînă, două? Nu e chiar ideal să stai la oraş şi să ai grădină la ţară, nu?. :)

    Sper să învăţ din greşelile voastre din primul an. Chiar mi-a plăcut mult acel articol, puţini îşi arată greşelile, chiar şi în ale grădinăritului.

    Sper să ne mai conversăm. Vlad!

  2. Salut, Sorin!
    Mai scot cate o ceapa, dovleacul e primul care are flori si un dovlecel mic de tot si cred ca as putea rari morcovii si sa fac o mancare (si) cu ei. Dar e devreme inca. Dar am mancat niscaiva spanac de acolo :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s