Simi, cățelul

Numit după sfântul din ziua în care l-am primit, prin Mai: Cuviosul Simeon. Întâmplarea face că l-am primit de la Simona, dar până ieri nu mi-am dat seama de coincidența cu numele pe care i l-am ales. L-am luat într-o cutie, speriat și plin de căpușe. Vreo 30, în primă fază. I le-am scos, pe rând, s-au prins altele de el și tot așa. L-au mușcat și albinele. L-a durut și s-a ascuns. Apoi i-a trecut, s-a înzdrăvenit, s-a obișnuit cu locul și a început să facă tot ce fac cățeii: să se joace (cu covorașul pe care i l-am dat să doarmă), să mănânce (pâine, caise, roșii și castraveți, bobițele de căței displăcându-i profund), să bea (niciodată din blidul lui, observ că-i înnebunit după plămădeala de urzici, ultra-puturoasă), să vină cu noi peste tot (și când vrem, și când nu vrem), să se bălăcească în noroi, să fure papucii (ai noștri și ai vecinilor); să se simtă ca acasă pe straturile vecinilor (spre exasperarea lor și a noastră). Ei bine, am hotărât că șederea lui la Stanciova se va transforma într-o ședere prelungită la Lugoj, într-o curte în care nu trebuie să stea legat pentru că există garduri.

Iar până pleacă, la cererea publicului și în acordurile lătrăturilor lui încurajate de Gab pun și niște poze cu el. Simpatic cățel!

Ghemotocul cu pricina, în primele zile la Stanciova.
Nu bea niciodată apă din blidul lui, ci doar din surse alternative!
La adunat de căpușe
Atât de mare s-a făcut, golanul, și are de-abia vreo 4 luni.
Ud de ploaie, își exersează mușcătura pe mine.
După 'dușul' cu ceai de pelin, să plece purecii. Era în extaz!
Anunțuri

15 comentarii

    • Da, și mie-mi pare rău… Ne-am atașat de el. Alții îi țin fie legati (ceea ce nu vrem să facem cu Simi), fie au gard ca lumea în jurul ‘proprietății’ (chestie pe care nu ne-o permitem acum) fie îi țin liberi si atunci hălăduie și ajung un fel de caini comunitari huliți de toată lumea că le intră prin curți și le calcă pe straturi. Nici asta nu prea am vrea să se întâmple, că ne punem rău cu toți. Când am venit noi la Stanciova umbla pe-aici o cățea mare, albă și foarte neîngrijită, săraca. Câteva luni tot intra prin intra prin curți și prin grădini și la un moment dat, brusc, a dispărut… :-\

    • Am aflat si noi despre pelin cand am sesizat ca avem in casa si-am cautat metode ‘verzi’. In casa a functionat, pe Simi nu chiar, sau nu pe termen lung, ca acuma iarasi are.

      Pana la urma s-ar putea sa il pastram. La Lugoj nu-i loc de doi caini. Sa vedem, sa vedem…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s