Rețete de primăvară

Bun. După o zi în care-am mâncat primele grătare pe anul ăsta, vin eu și vă povestesc de câteva rețete ușoare, așa, de primăvară, ingredientul de bază fiind leurda, desigur (ca să fie seria completă)

Menționez că până anul ăsta am văzut-o doar odată în pădure, și am gustat tot o singură dată, foarte puțin. Aici, la Stanciova, toată lumea are rețete cu leurdă, n-ai cum să te plictisești. Se poate prepara ca mâncarea de spanac, se poate face ciorbă, se poate pune în omletă, în sufleu, se pot face chiftele cu leurdă (cu sau fără ciuperci, cu sau fără urzici, posibilități nenumărate. Azi am făcut chiftele cu urzici și ciuperci). Ce să mai: se poate prepara în toate felurile în care se prepară spanacul, și chiar mai multe.

Salată de leurdă

Pentru două persoane:
  • O mână-două de frunze de leurdă (în funcție de cât sunteți de pofticioși)
  • Ulei (de măsline, floarea soarelui, ce-o fi)
  • oțet de mere sau zeamă de lămâie
  • puțină miere
  • un pumn de miez de nucă
  • brânză uscată (de vacă, capră, oaie)
  • sare, piper

Leurda se spală și se taie sau se rupe în bucăți mai mici, dar nu prea mici. Cam cât să încapă lejer în gură.
„Dressingul” îl fac după cum urmează: O parte ulei și o parte oțet sau zeamă de lămâie (a la carte e cu 2 părți ulei și una de acid, dar îmi pare prea gras), sare, piper și puțiiiină miere se pun într-un borcan, se pune capacul și se agită bine. Să vedeți ce fain se schimbă consistența și se tulbure frumos! Dacă faceți prea mult nu-i bai, puneți la frigider și folosiți la altă salată. Gustați și mai puneți din ce credeți că lipsește, dacă e cazul. Eventual adăugați și vreo lingură de apă. Astea-s așa de subiective că n-are rost să dau cantități.

Nucile se prăjesc ușor într-o tigaie, până se vede puțin negru în anumite părți. După ce se răcesc se pot freca în mâini, le mai cad cojile. Se rup sau sfărâmă în bucățele mai mici, dar nu foarte!

Brânza -din nou, cantitatea e după gust, eu am pus, ca volum, cam cât erau și nucile- se taie cubulețe. Aveți grijă, dacă-i foarte sărată brânza nu puneți prea multă sare în dressing!

într-un bol se pune leurda, se toarnă dressingul, se-amestecă și se mai adaugă brânza și nucile, amestecând ușor. Gata!

Paste cu leurdă și ciuperci

Pentru două persoane:
  • 200 g paste spirale sau penne
  • o mână-două de leurdă
  • 3-4 ciuperci proaspete sau vreo doi pumni de ciuperci la borcan
  • 6 linguri smântână (sau după gust)
  • opțional niște șuncă afumată sau salam uscat (nouă ne-a adus taică-miu salam și-am decorat un pic pastele)
  • un ou
  • o lingură de unt sau ulei
  • cașcaval sau brânză tare
  • pentru iubitorii de usturoi recomand și 2-3 căței de usturoi, leurda își mai pierde din gust
  • Sare, piper

Se pun doi litri de apă la fiert, cu o linguriță de sare. Când fierbe apa, se adugă pastele și se lasă la fiert, după instrucțiunile de pe pachet sau până vi se par bune, gustându-le.

În timpul ăsta, într-o cratiță cu fundul mai gros, se pune untul la topit sau uleiul la încins, și-acolo se aruncă ciupercile tăiate feliuțe și un praf de sare. Când a mai scăzut din apă și s-au prăjit un pic se pune șunca/salamul, dacă folosiți, apoi usturoiul tăiat feliuțe subțiri și se-aruncă leurda, spălată în prealabil și lăsată întreagă sau tăiată mai mărunt, dacă insistați.

Peste astea se ia repede un polonic de apă în care fierb pastele (până acum deja fierb de câteva minute) și se inundă crăticioara. Amestecați, puneți un capac și lăsați câteva secunde, să se „dezumfle” leurda. Se va strânge, și ideal e să nu fiarbă prea mult, ci doar să fie opărită. Se drege de sare și piper (îmi place tare mult sintagma asta, e așa de old school), se dă focul mic și se pun trei linguri de smântână. (Eu am trișat, n-am avut suficientă smântână și-am mai lungit cu niște brânză topită și încă niște zeamă de la paste). Amestecați bine și-opriți focul.

Într-un bol bateți ușor un ou cu celelalte trei linguri de smântână (sau două, sau una…)

Pastele, dacă-s gata, strecurați-le și trântiți-le în crăticioara cu sosul (dacă-i prea mică, faceți invers, puneți sosul peste paste). Imediat, când totul e încă fierbinte dar nimic nu mai fierbe, adăugați oul cu smântâna și amestecați bine. Ideea e ca sosul să se facă cremos, lucios, să se închege doar puțin, cât să lege totul, nu vrem omletă!

Puneți în farfurii, radeți brânză peste și gata.

(Adăugiri de TeoB):

Sos de smântână şi leurdă

  • O mână-două de frunze de leurdă
  • Unt sau ulei pentru călit ceapa
  • O ceapă
  • 250 g sau mai mult de smântână
  • sare, piper

Ceapa se curăţă şi se taie bucăţi după plac. Se căleşte în unt sau ulei, se adaugă smântîna şi spre sfârţit leurda crudă. Se poate mânca cu paste, cartofi fierţi, pe pâine şi cum mai vreţi voi.

Sufleu de leurdă

  • 4 ouă (preferabil de ţară :D )
  • 4 linguri de făină
  • 4 linguri de smântână
  • leurdă
  • opţional brânză sărată sau resturi de caşcaval
  • sare, piper, nucşoară, după gust

Se separă albuşurile de gălbenuşuri şi se bat spumă. Separat se amestecă gălbenuşurile cu smîntîna şi făina şi apoi se încorporează albuşurile bătute spumă. Se adaugă leurdă (sau spanac, urzici, ştevie, ciuperci, carne tocată, conopidă fiartă, aproape orice e posibil…) şi se condimentează după gust. Opţional se poate adăuga brânză sărată. Amestecul se toarnă într-o tavă tapetată cu unt+făină sau cu hârtie de copt şi se coace… până e gata.

Poftă bună!

(Irina revine:)

Notă: Rețetele de mai sus nu-s deloc bătute în cuie. Așa le-am făcut eu (sau le-aș fi făcut dacă aveam mai multă smântână :) ) Frumusețea gătitului e că nu există un mod corect de a o face. Lista de ingrediente și modalitățile de preparare sunt nesfârșite, așa că experimentați, jucați-vă, și dacă vă iese bun, notați rețeta și eventual dați-i și-un nume. Dacă ajungeți să o gătiți din nou exact în același fel înseamnă fie că mâncarea a fost foarte apreciată, fie că nu experimentați destul :)
Notă 2: Vă recomand să alegeți cu grijă ingredientele. Folosiți ingredinete pe cât se poate de locale, de la producători din zona de unde trăiți. Citiți ingredientele de pe produs. Evitați monoglutamatul de sodiu, conservanții și coloranții. Cu cât mai urât ambalajul, cu atât mai mari șansele să conțină ceva și ieftin, și bun! Dacă știți producătorul, cumpărați la vrac. Evitați super- și hyper-marketurile. Zâmbiți și intrați în vorbă cu vânzătorii. Ambii veți avea câteva minute mai plăcute :)

 

Anunțuri

Un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s