Destul pentru toată lumea

Am fost astazi cu Irina prin pădure după leurdă, și am fost amândoi surprinși de abundență.

Ne așteptam să găsim câteva frunzulițe pe ici-colo cât pentru o salată, dar când colo am găsit până când ne-am plictisit de cules. Am adunat cât să ajungă pentru vreo zece persoane, așa că am început să împărțim și prin vecini.

De mici suntem învățați că trăim într-o lume de lipsă a abundenței, o lume a sărăciei. Și având atitudinea asta, adunăm mai mult decât avem nevoie, până când nu mai rămâne mai nimic pentru restul. Sărăcia, lipsa abundenței, este creată chiar de credința în lipsa abundenței.

Un clasic exemplu de profeție care se autorealizează.

Antidotul? Schimbăm profeția. Vedem lumea ca fiind fundamental abundentă. Când ai abundență, ai la dispoziție suficient încât să mai lași și pentru ceilalți, iar dacă tot s-a întâmplat să aduni prea mult, ai suficient încât să oferi chiar tu și altora.

Ar fi multe de vorbit despre asta, dar un punct de plecare pe care îl recomand este ăsta. Pare lung, dar n-ar trebui să ia mai mult de vreo jumate de oră.


Disclaimer: Punctele de vedere și opiniile exprimate aici îmi aparțin personal, nu implică pe nimeni altcineva, și îmi asum toată responsabilitatea pentru ele.

Anunțuri

12 comentarii

  1. Lipsa abundenței e numai când mâncăm azi ce-a rămas de la masa de ieri și tocmai atunci primim musafiri. Am fi putut să împărțim mâncarea suficientă pentru două persoane la cinci persoane (patru jumate), dar probabil nu ne-am fi săturat.

    Na, cert e că ar fi fost mai frumos să mâncăm împreună și-mi pare nițel rău.

    Excelentă leurda!

  2. Asta e ceea ce imi place cel mai mult la Stanciova, ca pot face o gramada de cadouri minunate fara sa dau niciun ban pe ele… urmatoarele dupa leurda vor fi ridichile si salata care vor circula prin castronele printre vecini… si apoi spanacul care creste in abundenta, mereu trebuie cules exact cand ii este vremea, ca altfel imbatraneste frunza si nu mai e buna, si mereu e mult prea mult. Apoi vin mazarea, fasolea verde… oooo, si dovleceii, dinastia am fie prea multi si ii dau fie prea putini si ii primesc. Rosiile sunt la inceput pastrate cu oarece egoism, dar dupa a treia sau a patra tura de fiert suc si cea mai posesiva gospodina incepe sa le dea cadou :) Pentru oraseni, e simplu, daca le dai vreo iarba aromata sunt in al noualea cer! (apropos, mararul si feniculul sunt deja la categoria „buruieni”… busuiocul si cimbru sunt daruri mai de pret…). Iar iarna, ce cadouri mai frumoase pot fi decat borcanele de zacusca si gem?

  3. va chiar invidiez pentru leurda :), mi-as dori si eu un camp la care sa am acces cand vreau. am luat din piata o plasa mare, costa 1 leu gramajoara. oricum, ma bucur tare de ea :)).

  4. Multumim pentru leurda.
    E o chestie si sa stii sa dai, asa, ca si cum nu e mare lucru, si toate frunzele culese ar fi mers ca soldatii din padure pana acasa…intr-un fel in care cel care primeste e „liber” sa primeasca, ca sa zic asa, fara o incarcatura ce i se impune.
    Am mancat o salata foarte bune, si trebuie sa spun ca singuri nu am fi avut gand, timp si poate nici chef sa culegem.

    • Pai ideea e ca daca faci de placere, chiar e ca si cand ar fi venit singurica din padure. A fost o placere plimbarea prin padure. Pe langa leurda mai erau o gramada de alte flori. Cred ca-i fain și foarte ușor sa imparti din bucuria asta.

      Sper sa va revina cheful in curand ;)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s