Ziua 0 și ziua 1

Ziua 0

Gata. Ne-am mutat. Ne-am propus să ne mutăm la începutul primăverii și întâmplarea a făcut că am ajuns la Stanciova chiar de ziua mărțișorului. Am venit cu Dacia lui taică-meu, plină de cutii, găleți, bidoane de apă și alte cele. Plus maică-mea. Vremea a contrazis puternic ziua din calendar: un cer alb, lăptos, zăpadă și nici o rază de soare. Pe uliță, gropile cu noroi pe care le cunoșteam deja erau mai mocirloase ca niciodată. Ei, dar ce contează? Noi eram entuziasmați, bucuroși că am ajuns s-o facem și pe asta, în ciuda bodongănelilor mamei mele.

După plecarea alor mei am răsuflat ușurați: liniște, în sfârșit! În mijlocul izlazului ne uităm în jur: casele aliniate la potecă arată, după fum, care are locuitori și care nu. Abia am așteptat să aprindem focul și la noi, așa că ne-am pus pe treabă: Gab la sobă iar eu în bucătărie, încercând să improvizez un separator pentru veceu, amândoi operând într-o atmosferă aproape de îngheț.

Separatorul meu îl vom testa zilele următoare.

Focul s-a aprins și-a început să iasă fum peste tot. Tiraj avea, dar fumul ieșea prin crăpături pe care nu le-am sesizat când am testat soba cu o săptămână înainte. Nasol!- ne-am zis. Am încercat-o pe cea din bucătărie: deși avea și ea tiraj foarte bun, ieșea fum destul de mult și de la hornul-burlan al dânsei. Și mai nasol, iar frigul începuse să ne sâcâie.

Am montat aragazul și am pornit toate cele trei ochiuri, și așa le-am lăsat câteva ore bune, până ne-am culcat, cu mici pauze. Între timp Gab a încercat să-și monteze calculatorul, dar nici el nu voia să funcționeze. Se pare că ventilatorului i-a plăcut drumul încoace și mai puțin decât lui maică-mea…

Am sunat-o pe Teo să vedem pe cine să chemăm în legătură cu soba, iar ea ne-a zis de amestecul de pământ galben cu nisip și sare. Urma să mai găsim pământul galben, a doua zi…

Cum nici de mâncat nu prea aveam poftă,  ne-am încălzit cu niște ceaiuri  și am hotărât să ne culcăm. Sub multe plăpumi și pături. Colac peste pupăză, arcurile patului s-au hotărât să iasă înafară fix sub coastele lui Gab. Nasol!

 

Ziua 1

Am supraviețuit frigului, și m-am bucurat enorm când am văzut soarele intrând pe fereastră, așa că am ieșit grabnic din pat. După ce-am inspectat un pic ‘proprietatea’, gândindu-ne cum și unde să plasăm grădina de legume, ne-a întâmpinat Codiță, câinele vecinilor Paul și Cristina, un pisoi de-al lor și vecinul nostru din cealaltă direcție, pastorul baptist, care ne-a chemat la un ceai. Desigur că am onorat invitația, prilej cu care am aflat că astă-toamnă pastorul îngropase un câine pe dealul din spatele casei și-a dat de pământ galben. Gab a săpat și-a găsit, într-adevăr, dar părea destul de nisipos. Și-atunci tot pastorul și-a amintit de-un loc de unde sătenii iau pământ galben ca să facă cărămizi.

Soarele era încă prezent, aerul dezmorțit și totul a început să se lumineze. Am găsit locul- o secțiune dintr-un deal deja lipsea și straturile de pământ galben luminau și ele. Am luat într-o găleată și-am mai adunat o informație de la o doamnă care stătea pe-acolo: să punem, pe lângă pământul ăsta și nisip și o mână de var.

Zis și făcut. Înconjurată de două pisici și Codiță am început să sfarm un pic pământul care era destul de înghețat, iar Gab a luat de la pastor un pumn de var.

Rețeta noastră e ochiometrică: vreo 4 părți pământ galben, cam două părți nisip și aproximativ o parte var. În apa (caldă) pe care am adăugat-o ca să obținem pasta am pus și vreo trei linguri de sare. Am amestecat și când pasta a devenit de o consistență moale, ce părea potrivită pentru ce avem nevoie, am lăsat-o. Gab a făcut focul și-a observat pe unde iese fumul. Cum soba era încă rece, am lucrat așa. Am astupat rosturile dintre cahle unde era crăpat și Gab a peticit partea de sus, de unde ieșea fum la greu.

Am terminat când nu se mai vedea fum ieșind de nicăieri și nu mirosea în cameră. Nici acum, după jumătate de zi de foc continuu nu iese fum. Să vedem când se răcește soba, dacă nu cumva se crapă. La soba de la bucătărie n-am aprins focul și maglavaisul s-a uscat mai încet. Să vedem cum se comportă în ambele condiții…

Na, căldura fiind asigurată, am mai trecut, cu spor, la curățenie și de-astea, am făcut o vizită la magazin și ne-am făcut o tură de cartofi prăjiți: prima mâncare caldă făcută aici. Mâine urmează și-o ciorbă care sper să fiarbă pe cuptorul din bucătărie.

Azi am primit și primul oaspete. A venit fratele meu, Cristi, prin noroaie și ninsoare. Se pare că era prin zonă, și a trecut să ne aducă niscaiva fructe, iaurt și ciocolată Nusskracker, de la Recaș.

Anunțuri

17 comentarii

  1. Ah, dragii de voi, lasati va vine ea si primavara… Cat despre maglavaisul de pamant, eu as fi pus cam o parte sare mare, grunjoasa, scuze, am uitat sa va spun la telefon ca se pune in cantitate industriala… Dar daca nu mai iese fum, e de bine, se cheama ca ati rezolvat singuri prima proba din ritualul de initiere :)

    • Problema cu fumul e prima pe care am avut-o si noi la Stanciova. N-am fost asa curajosi si am chemat vecina, care a rezolvat-o repede, cu avantajul experientei. Intre timp am aflat ca oricum daca nu faci foc cateva zile in soba, iese dupa aia un pic de fum. Felicitari ca ati rezolvat-o :)
      Pentru alte detalii tehnice sa stiti ca va stam la dispozitie :) La Stanciova lumea se autoinvita, sau ”trece pe acolo”, asa ca pentru orice aveti nevoie, nu asteptati invitatie. Sunteti bineveniti.

  2. Completare mormânt câine:

    Când am ajuns la locul în care credeam că vom găsi pământ galben, în loc de mormântul câinelui era o groapă goală. Oare cum faci diferența între un câine vampir și unul normal, că amândoi au colți?

    Actualizare sobe:

    După ce soba s-a răcit peste noapte, am făcut din nou focul în ea, și tot nu mai iese deloc fum. Se pare că amestecul a fost perfect.

    Am făcut focul și în șpoiertul din bucătărie, și nici el nu scoate fum pe unde scotea înainte, dar iese multișor fum când deschizi ușa să bagi pe foc. Defect din proiectare, presupun. Dar dacă te miști repede și bagi mult și rar, e rezonabil.

    [pauză de pus pe foc]

    Cezar, încă nu avem de toate, dar lucrăm la asta. Am deschis o listă luuungă cu chestii de care avem nevoie.

    Șandru, dar ce insinuezi domnule, sunt nelipsit de la biserică în orice duminică. Doamne-ajută.

    Teo, mersi tare mult de sfat. Se pare că a mers de minune și cu mai puțină sare. A ieșit maglavaisul vieții :)

    Cristina, da, ne gândeam noi că așa-i treaba cu invitațiile :) Același lucru e valabil și la noi.

  3. Felicitari dragilor!! Mie-mi place ca detaliati experientele, sa invete si altii in situatii similare.

    Spor in continuare, o sa citesc cu mare placere despre viata la tara:)

  4. Iarna e mai greu, in rest e numai lapte si miere. Haideti, sa fiti puternici, rezistati, treceti peste pielea creata de la degete de dupa baie, firmiturile de pe dusumeaua din bucatarie, ranjetul paianjenilor de sub divan, ce rod din solzii pestilor mancati de familia cu cei 8 menbrii ,cu dezlegare in postul mare, dealtfel orctodoxi convinsi….si totul o sa fie bine. Noi, locatarii blocului T14, zona timocului, si inca cativa necunoscuti recrutati pe trotuar, va tinem pumnii.
    Salutari!

    • Mulțumim locatarilor blocului T14 și necunoscuților de pe trotuar. Îi invităm cu drag la un picnic cu leurdă, direct în câmp, când o fi numa lapte și miere ;)

  5. Oare cum faci diferența între un câine vampir și unul normal, că amândoi au colți?
    Bună întrebare, şi remarcă! Fiţi atenţi la ce căţeluşi îşi flutură coada prin împrejurimi!!

    E de apreciat modul în care aţi tratat momentele astea ‘surprinzătoare’. Aşa se-nvaţă! Plus că fiecare experienţă depăşită cu brio ar trebui să vă încurajeze, să vă întărească şi să pună un fel de energie sau optimism în voi… E aşa, sau??

    Mult spor!!

    • Da da, am avut o mare satisfactie cand am reusit sa rezolvam ‘problema’ asa de repede si (aproape) singuri! De fapt toată experiența (scurtă, de până acum) ne oferă un sentiment tare plăcut.

  6. Uaaa, sunteti foarte tari! Si noi (teo si luci) vrem sa facem asta. De maine intr-o saptamana ne mutam la Ileni, un satuc langa Fagaras. Asta dupa 10 ani de stat la Bucuresti…Si noi avem in plan sa documentam totul pe un blog :)) si ne place si permacultura, asa ca se pare ca suntem frati de .. idei :)) Va salutam!

    • Mă bucur tare mult să aud! E fain să zici la cât mai multă lume despre treburile astea, și un blog e foarte util pentru așa ceva :)

      De-abia aștept să mai auzim de la voi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s