Duminica darurilor

Da, știu, scriu în reluare și nu prea nimeresc zilele. :)

Vreau să împărtășesc cu voi bucuriile unei zile de duminică, o duminică ce a pornit ca oricare alta, singura diferență fiind că s-a schimbat ora. Un soare frumos și cald ne aștepta deja afară când am ieșit în verandă; ne-am pregătit repede și-am plecat spre “cartierul” Matița, pe unde n-am prea umblat, unde am fost invitați de Miri.

Am trecut pe la Teo, s-o luăm și pe ea. Bobi ne aștepta leneș, Maria o aștepta pe Teo cu o oală de lapte cald, noi am inspectat un pic plăntuțele din răsadnița din spatele casei, unde, beneficiind de căldura dată de abundența gunoiului de grajd, toate cresc într-o veselie. Am primit câteva semințe de ruccola și un pachet de la o pomană, apoi am plecat mai departe.

La Miriana și Silvana am petrecut vreo două ore plăcute, povestind și alegându-ne semințe de flori și minunății de soiuri de legume tradiționale, pe care bunica lor le păstrează în fiecare an, cu sfințenie. Roșii roz, galbene, țâța-caprei, tot felul de dovleci și dovlecei, astea-s doar câteva pe care le țin minte. Am primit și căpșuni, pentru care nu mulțumim, că cică dacă mulțumești nu se prind. Dar putem în schimb să mulțumim tare frumos pentu punga mare plină cu alune pe care ne-a adus-o Silvana chiar înainte să plecăm.

Fiind aproape pădurea, am făcut o scurtă plimbare și până acolo, unde ne așteptau alte surprize plăcute: zambilele sălbatice erau deja înflorite, la fel și câteva anemone, iar spânzul de-abia ieșea (le recunosc după identificarea pe care-a făct-o Simona anul trecut). Ne-am bucurat enorm când ne-am întâlnit cu demult râvnita leurdă care totuși era încă așa de mică de am zis degrabă că luăm doar de gust. De gust am luat și niște untișor, era tare-tare mic. Mic, mare, cadoul nu se caută la dinți. L-am primit cu voioșie.

Pe drum prin pădure am apucat să mai povestim, am mai trecut încă odată pe la Teo și ne-a mai dat un plic de semințe pe care nu le-a găsit la timp să le pună în răsadniță așa că le-am adoptat noi: vinete chinezești!

Sentimentul de recunoștință pentru toate darurile încolțise deja demult, dar rămânând singuri în drum spre casă și observând cum atât geanta mea cât și rucsacul lui Gab erau pline de daruri, recunoștința mea a răzbit deja la suprafață și-am zis: tu îți dai seama că am plecat cu mâinile aproape goale și ne-am întors cu toate astea? Cum se poate?!

M-am gândit că pot mulțumi pentru asta dând mai departe o parte din bucuria noastră, deci iată:


Acum, după ce am revăzut pozele, îmi dau seama că toate darurile au parcă o conotație simbolică: din semințe pornește viața, pomana e o comemorare a unei vieți trecute. Unele din semințe au ajuns la noi de la oameni exteriori satului, prin omul datorită căruia am cunoscut satul. Alte semințe sunt de la oameni ce trăiesc aici de-o viață. Leurda și untișorul sunt daruri ale pădurii, urzicile și alunele sunt daruri ale grădinii (daruri, pentru că nu e nevoie să lucrezi nici pentru unele nici pentru celelalte, e suficient să le primești și să fii recunoscător)- daruri din grădina altcuiva și daruri din grădina noastră.

Părțile dulci din pachetul de pomană le-am mâncat grabnic, căci ne era foame când am ajuns.

Să-i fie țărâna ușoară.

Am plantat căpșunii.

Leurda cu untișor s-a transformat, pe seară în salată cu semințe de floarea soarelui, mere, ulei de dovleac, oțet de mere și brânză de oaie.

O parte din alune le-am dus vecinilor Cristina și Paul, care păreau că au avut, și ei, o zi minunată.

Urzicile mai cresc

Semințele așteaptă, și ele, pământul.

P.S.: Zicea Gab că recunoștința generează recunoștință. Așadar trimit recunoștința mea, o arunc în sus ca pe-un pumn de semințe, și sper să cadă pe sol fertil :)

Brownie Recipe -Rețetă de negrese

Sursă foto: Wikimedia

Nu, nu aveți de unde să știți cât sunt de bune până nu le gustați. Noi (Iris, Cristina, Paul, Gab și cu mine) am făcut-o, drept urmare papilele noastre gustative au dansat tango, cha-cha-cha, ska sau rockabilly iar nivelul de endorfine a crescut pe culmi periculos de înalte. Asta a fost astă-vară, când WWOOFer-ița Alexandria le-a pregătit în bucătăria Cristinei, în timp ce noi, restul, ne uitam fascinați ca la un experiment de chimie. Ne-a promis că ne trimite rețeta exactă pentru a o pune pe blog și chiar a trimis-o, dar eu am tot amânat și uitat să o public, până astăzi. M-am gândit că serile lungi din preajma Crăciunului trec mai plăcut pregătind ceva atât de bun pentru cei dragi.

Rețeta e așa cum a trimis-o Alex. Am scris traducerea mai jos, cu conversile de rigoare. Sper că le-am făcut corect.

FOUND THE BROWNIE RECIPE!!!

Melt – 1 cup sugar, 1 stick butter + 3 tablespoons butter, and 9 tablespoons of unsweetened baking cocoa powder (you can melt it in a microwave, but be careful! — it melts fast).

Beat – 3 eggs until they are pale yellow (using a hand mixer is best). Add 1 tablespoon flour and 1 teaspoon vanilla to the eggs.

Combine the two mixtures (egg mixture and chocolate mixture) and stir together until well blended. If you like nuts, you can add one cup of chopped nuts now.

Pour the mixture into an 8 x 8 inch banking pan and bake at 350 degrees for one-half hour. DO NOT OVERBAKE! If you have a pan that’s bigger than 8 x 8, you must DOUBLE the FROSTING recipe!!!

While the brownies are baking, make the frosting. Melt together 1 cup of powdered sugar, 3 tablespoons butter, 3 tablespoons baking cocoa. When melted, stir together while adding 1 tablespoon of milk or cream. You can add another tablespoon of milk if you absolutely must, but no more.

Frost the brownies while they are warm – but frost carefully, because the top of the brownies is very delicate, and if you push on it – it will break open!

Let them cool totally in the pan, but you can cut them while they are still warm-ish.

Enjoy!

—————

Alexandria

 

Topiți împreună o cană de zahăr, 156 g unt și 9 linguri de pudră de cacao neîndulcită. (le puteți topi în cuptorul cu microunde, dar aveți grijă, se topesc repede!)

Bateți trei ouă până devin galben pal (ideal e să folosiți un mixer). Adăugați o lingură de făină și o lingură esență de vanile la ouăle bătute.

Combinați cele două amestecuri și amestecați până s-au omogenizat. Dacă vă plac nucile, acum e momentul să adăugați o cană de nuci tocate.

Turnați aluatul într-o tavă de 20×20 cm și coaceți la 177 g Celsius timp de jumătate de oră. NU COACEȚI PREA MULT! Dacă aveți o tavă mai mare de 20×20 cm DUBLAȚI CANTITATEA DE GLAZURĂ!!!

În timp ce se coc negresele, faceți glazura. Topiți împreună o cană de zahăr pudră, 43 g de unt și  3 linguri de cacao pudră. Când s-au topit, amestecați bine, adăugând o lingură de lapte sau frișcă/smântână dulce. Puteți adăuga încă o lingură de lapte dacă e absolut necesar, dar nu mai mult.

Glazurați negresele cât sunt calde, dar faceți asta cu atenție, pentru că suprafața lor este foarte delicată și dacă apăsați pe ea se va sparge!

Lăsați-le să se răcească complet în tavă, dar puteți să le tăiați cât sunt călduțe.

Bucurați-vă de ele!

P.S.: În caz că vă întrebați cum am convertit ’1 stick butter and 3 tablespoons butter’ și mi-a ieșit 156 g unt, aruncați un ochi aici. Niște oameni chiar s-au chinuit să facă un convertor special pentru unt!

Sunny Stanciova

Amanda has visited Stanciova in September 2011 through WWOOF Romania. Here are her impressions on her blog http://amandateuscher.com/:

Sunny Stanciova  The farm where I was volunteering was in Stanciova, a delightfully tiny village outside Timişoara, near the Serbian border. Stanciova is the home of the Ecotopia Association, of which a few households in the village were a part of it. The members of the association have the goal of creating a model of a sustainable rural community, and they often hosted backpackers and visitors to their community.  Continue reading

An(other) American in Stanciova

The first thing I noticed about Stanciova is how out of the way it is and isolated from the bigger towns and cities. You cant get here by bus, its not close to any train station, and I dont know if you would be able to find a taxi driver to take you all the way to the village. However, none of that proved a problem for me because my host was happy to come meet me in Timisoara and bring me to the village. After traveling continuously for two months and mainly staying in cities, I wanted something different and working and staying in a small village seemed like the perfect idea.

I grew up in Iowa in the U.S. and all of my closest neighbors were farmers, so I thought I had a pretty good idea of what I was getting myself in too. I soon realized that farming in Iowa and farming in Stanciova are two vastly different things. In Iowa, we mainly grow corn and raise cattle and we import all of our other food. In Stanciova, almost everything I ate came from the village and I was very familiar with a lot of it (I had helped pick the potatoes in our dinner one night, and I had met the baby goat we grilled for lunch). Another big difference is the lack of machinery. All of the work I did was done by hand or with tools, with the one exception being a chainsaw used to cut down trees. Although the work is hard, it is incredibly rewarding to be able to see the potatoes of your labor so to speak.

There are many things to do in the village and I was never bored. Whether its chopping wood, picking potatoes, separating seeds from berries, helping to install a solar panel, or just spending time with friends after a hard days work, Stanciova will provide you with something rewarding to occupy your time.

Stanciova is definitely a different way of living from what I am used too. I believe that ecologically friendly villages will become both more popular and more necessary as time goes on and the demand for more environmentally friendly living practices increases. I am very grateful to have been a part of Stanciova, and I hope that in the future others can use the work done here and the way of living as an example of low impact living.

Charlie from Iowa, US, has visited Stanciova in August 2011 through Helpx.net

La prune

Statut

Mergi prin sat și peste tot domnește un parfum de prune. În fața și în spatele fiecărei case ies oamenii la cules. Parcă restul activităților ar fi intrat pe stand-by, dacă nu știi mai bine. De fapt se mai culeg și mere, pere, roșii, ardei, câte și mai câte. Se fac și gemuri, se face și bulion pe alocuri, dar aroma prunelor persistă.

An American in Stanciova

With over nine million people in its metropolitan area, Chicago is the United States’s third largest city.  We have delis and small groceries, along with Walmarts and mass superstores.  There is no need for people to grow food or keep livestock, and some have never visited rural areas or seen pastures filled with sheep.  As a child, my parents wanted me to understand the value of working with my hands; they hoped I would appreciate country life and what it can produce.  Thus I spent many childhood summers working on an Amish farm in rural Ohio.  I raked manure, administered medication to kittens, attended animal auctions, and milked goats.  None of my work ever involved planting or taking care of anything green. Continue reading

Impresii din grădină

După o perioadă de liniște, revin pe scurt cu un buletin de știri din grădină și curte

În ultima săptămână am recoltat prima tură de fasole verde, primii ardei și primele vinete. De dovlecei începem deja să ne săturăm, noroc de vinete ca să îi mai facem și salată. Pe lângă super-producții mai sunt și coșulețele zilnice cu mărunțișuri pentru mâncare – gulii, ceapă, usturoi, morcov, ierburi de tot felul. ”Vișiniada” s-a încheiat cu 3 borcane mari de fructe cu zahăr și țuică pentru vișinată, vreo 5 borcănele de gem și 7 de dulceață plus o săptămână de oale zilnice cu compot proaspăt. După un scurt intermezzo cu corcodușe pure, acum se poartă compotul tutti frutti, adică se adaugă și mere, pere plus caise din vecini.

vedere generală din grădină

vedere generală din grădină

Roșiile arată super-apetisant însă dată fiind întârzierea cu care le-am plantat, se lasă încă așteptate. De dragul lor am îndurat 2 stropiri foarte mirositoare cu zeamă de urzici care însă au avut efecte vizibile, frunzele s-au înveselit imediat! Nu același succes l-am avut însă cu remediile contra fluturilor albi de varză. Am încercat spălarea plantelor cu presiune, cenușă și chiar și stropire cu oțet și sare diluate în apă. Degeaba însă, nesuferiții albicioși chefuiesc în continuare pe dosul bietelor frunze de varză, conopidă și brocoli. Nu știu cu ce să le mai dau, orice idei de remedii organice sunt bine-venite!

Capra Doina

Capra Doina molfăie ca de obicei pe deal și așteptăm cu multă nerăbdare 1,2 sau 3 ieduți, să vedem cum va fi norocul. Diana (văcuța) obosește și ea foarte repede, în august îi va veni și ei sorocul. Bobi s-a accidentat în misiunile de patrulare prin sat și a trebuit dus la veterinar să îi coasă rana din labă. Acum e în convalescență dar chiar și cu un picior bandajat e la fel de dur ca oricând.  Mr Cat e fericit, Miss Flori, pisicuță manechină de municipiul Lugoj îi ține acum companie.

Atenţie, se lucrează!

La capitolul wwoof-eri, după isprăvile neo-zeelandezilor care au terminat acoperișul la toaletă, a urmat o perioadă de pauză întreruptă doar timp de trei zile de un mic vizitator din Timișoara. În vârstă de 4 ani, el a tras multe concluzii interesante despre viaţa la ţară cum ar fi ”Dacă mănânci mult te faci cât vaca de mare și apoi o să faci un vițel”.

Din 15 iulie însă – vamos a hablar español  con una chica de Madrid :)

Voi reveni în curând cu invitația la un atelier mult așteptat!

——

Disclaimer: Punctele de vedere și opiniile exprimate aici îmi aparțin personal, nu implică pe nimeni altcineva, și îmi asum toată responsabilitatea pentru ele.

Impresii și poze de la Târgul Mâinilor Dibace

Dacă vreți să vedeți cum a fost la târg la Timișoara, dați click aici.

Acum, la o săptămână de la târg reușesc să pun câteva poze pe blog, poze pentru care mulțumesc Cristinei C. și Dianei.

La Stanciova am ratat începutul, și-anume venirea a foarte mulți invitați. Când am ajuns noi, întârziații, pe la ora 12, șura primitoare a Teodorei și zona împrejmuitoare era plină de oameni mari și mici, iar workshopul de clătite inițiat de Cristina C. era deja în toi.

Iris și Maia fac aluatul de clătite...(foto: Cristina C.)

iulian primește cadoul de la Teo, un vas de lemn în care să prepare și mai multă pâine delicioasă. (foto: Cristina C.)

În grădina terasată cresc ierburile aromate într-o veselie (foto: Diana)

În timp ce gulașul fierbe domol... (foto: Diana)

se pregătesc diverse alte preparate: (foto: Diana)

ciuperci cu legume, ... (foto: Diana)

castraveți pentru sosul tzatziki (foto: Diana)

se mai învârt clătite... (foto: Cristina C.)

de undeva apare un pui extrem de pestriț care-așteaptă să intre în cuptor... (foto: Cristina C.)

și desigur se fac niște cotlete pe grătar, pregătite de Lucian.(foto: Diana.)

După atâtea pregătiri, se mai și mănâncă: unii la masă, alții la altă masă, și ne simțim (din nou) ca într-o zi de sărbătoare la români.(foto: Diana.)

Ceata lui Pițigoi își face siesta în hamac (foto: Cristina C.)

și-apoi toată ceata trece la exersarea mâinilor dibace, la atelierul de origami susținut de însuși Paul (foto: Cristina C.)

Rezultatele sunt diafane. (foto: Cristina C.)

Cu energie înainte, la atelierul de făcut mingi de jonglerie, cu Cristina D., urmat de jonglerii susținute tot de Paul. (foto: Cristina C.)

Spre după-amiază am susținut și atelierul de făcut săpun de casă. Asistență numeroasă, întrebări multe și faine, o asistentă drăguță care a picat la țanc și rezultatul, un săpun cu cafea, despre care mai scriu, căci sunt datoare cu niște informații. (foto: Cristina C.)

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Dacă vi s-a părut o zi foarte plină, cu multă lume faină și mâncare pe măsură, să știți că așa a fost. Dacă ați vrea să participați și voi, fiți pe fază, că se mai anunță evenimente interesante, aici, pe blogul Stanciovei, unde anunțăm tot ce e de anunțat :)

Încă odată ținem să mulțumim musafirilor, gazdelor și tuturor care s-au implicat ca să iasă așa de frumos!

De ce sa vii in Stanciova?

Oare de ce vreti voi sa veniti in Stanciova? Nu e o intrebare tocmai usoara. Poate pentru ca cei de aici v-au convins. Sau poate privelistitile din poze, dar niciodata nu o sa puteti admira acest sat frumos si primitor doar din poze si articole. Veniti si voi la Stanciova. Nu trebuie sa va fie rusine sa sunati. indrazniti sa veniti sa ne cunoasteti si indrazniti sa veniti sa ne cunoasteti lumea colorata. Aici câmpiile si dealurile acoperite cu o patura verde sunt mai frumoase ca orice. Ele poarta mii de flori in mii de culori. Cerul albastru deschis parca e un paradis. Padurea vesela are multe surprize. Are lacuri si trasee pentru biciclete. La intrarea in Stanciova veti putea admira Biserica cea Sfanta. Armasarii liberi in natura sunt admirabili. Cine nu ar vrea să fie liber în natură …